Evreul a inventat totul ! :)

Evreul a inventat totul , o poveste adevarata 

Cum a apărut cecul bancar

Se spune că după cucerirea Ierusalimului de către cruciați, cuceritorii s-au umplut de aur. Aveau atâta aur încât nu a mai încăput în care și fiecărui călăreț i s-a repartizat o cantitate să o ducă în desagi. Greutatea metalului prețios înpovăra într-atâta bietele animale încât de multe ori cavalerii erau nevoiți să meargă pe jos și să ducă de dârlogi, caii.
După primele zile de mers către Roma, pentru că așa le era jurământul, ca prada de război să o împartă cu Sfântul Scaun, o parte dintre cavaleri a poposit la un han al cărui proprietar era evreu. De îndată ce a aflat evreul că oaspeții lui sunt plini de aur l-a chemat pe comandant deoparte și i-a zis:
– Știu că aveți asupra voastră comori nemăsurate și în același timp aveți de făcut un drum foarte lung până acasă. Din câte știu drumurile sunt pline de hoți și oameni șireți. Iată ce vă propun: În schimbul a unei plăți foarte mici sunt dispus să vă adăpostesc tot aurul iar în schimbul lor vă voi da o hârtie la mână și oriunde veți merge și veți auzi că există un evreu care face afaceri, e destul să arătați această hârtie și el vă va da tot ce doriți, chiar și aur dacă veți avea nevoie de el. Pe dosul acestei hârtiei va fi trecută suma pentru serviciile prestate sau banilor solicitați. Când veți ajunge la Roma veți merge la cel mai mare bancher, care este un evreu de-al nostru, vi se va face socoteala și veți primi aurul rămas exact când și cum veți dori. Simplu și lipsit de primejdii.
Comandantul cavalerilor și-a adunat imediat soldații și le-a spus cele propuse de evreu. Au fost păreri pro și contra, dar ideea că drumul lor mai departe va fi mult mai ușor și sigur, a învins.
Astfel, a doua zi l-au chemat pe evreu, au cântărit aurul și l-au predat acestuia, bineînțeles după ce au văzut că acesta deținea o ascunzătoare sigură și mai ales după ce i-au dat de grijă că dacă va încerca vreo escrocherie nu va exista nicio gaură de șoarece pe acest pământ unde să nu fie găsit și pedepsit.
Evreul a făcut jurăminte, a adăpostit aurul și a înmânat fiecăruia câte o hârtie semnată pe care erau trecute exact cantitatea de aur și valoarea lui.
Mare le-a fost bucuria cavalerilor când au ajuns într-un oraș și au făcut primul popas. Cu hârtiile date de evreu s-au prezentat la negustorul cel mai prosper din oraș, care era tot evreu, și acolo au primit merinde și băutură, ba chiar și cazare la cel mai frumos și îngrijit han, totul pe cuvântul evreului. Au ospătat până în zori, au băut și s-au bucurat de femei frumoase, iar a doua zi dimineață au primit merinde pentru drum, cai de schimb și au plecat bucuroși că nu a mai trebuit să poarte grija averilor făcând caraule. Doar au dat hârtiile pe care le aveau și prin socoteli mai mult decât corecte i s-a trecut fiecăruia pe dosul hârtiei valoarea consumată.
Așa au procedat tot drumul care a durat câteva luni de zile. Poposeau, petreceau, se odihneau și după ce se aprovizionau plecau mai departe. Nu mică le-a fost satisfacția când au aflat că înaintea lor au trecut alte grupuri de cruciați, care n-au avut norocul să întâlnească pe evreul care să le adăpostească aurul, au fost jefuiți, ba chiar au aflat că unii au fost uciși de bande de tâlhari de prin ținuturile pe care le aveau de străbătut.
În sfârșit au ajuns sub zidurile Romei. Înainte de a se prezenta în fața Papei l-au căutat numaidecât pe bancherul evreu pentru a li se face socoteala și a primi restul de aur. Bancherul, tot timpul cu un zâmbet afișat pe față, a luat fiecare hârtie, a tras linie și sub ochii cavalerilor a făcut socoteala. Cei mai mulți nu mai aveau nimic de primit. Nepurtând grija aurului și a banilor au risipit pe plăceri, merinde și cai toată valoarea aurului cu care porniseră la drum din Ierusalim. Unii au ieșit chiar datori cu sume, e adevărat nu prea mari, dar evreul i-a liniștit spunându-le că ei sunt oameni de afaceri și de cuvânt și sunt dispuși să aștepte returnarea sumelor datorate fără nicio problemă. Puțini, foarte puțini au fost cei care mai aveau de primit ceva, dar suma fiind infimă le-a fost rușine să se prezinte cu ea în fața trezorierului Papei.
De voie, de nevoie, comandantul lor s-a prezentat în fața Papei și a explicat cu lux de amănunte ce s-a întâmplat cu toată bogăția cu care au pornit la drum dându-i asigurare Papei că toate socotelile au fost corecte și că doar nesăbuința și risipa lor au dus la rezultatul în fața căruia se găseau.
Papa a răbufnit într-o criză de nervi și deîndată a ordonat să fie cu toții decapitați.
Aflând bancherul evreu despre cele întâmplate și nefiind străin de dedesubturile vieții de la Sfântul Scaun, a cerut o audiență secretă și i-a explicat Papei că uciderea cavalerilor nu poate duce la recuperarea banilor și a aurului, așa că mai bine ar fi dacă i-ar retrimite din nou la război să cucerească cetăți păgâne și să prade aurul acestora.
A cugetat Papa și și-a dat seama că evreul bancher are dreptate. Astfel l-a chemat la el pe comandantul cruciaților și le-a dat poruncă să plece deîndată la război și să facă cum or ști să recupereze ce au risipit în prima cruciadă.

Cum a apărut creditul bancar

Bineînțeles că luptătorii cruciați au fost nevoiți să plece din nou la război fără să mai primească bani de la Sfântul Scaun pentru arme, cai și provizii, de data aceasta.
Bancherul evreu știa prea bine și acest fapt. Ca urmare l-a chemat la el pe comandant și i-a spus:
– Știu că sunteți la anaghie, de aceea, pentru că sunteți clienții noștri, și oameni de încredere, vă pot da împrumut o sumă de bani și hârtie la mână cu care pe drum vă veți putea aproviziona cu cele necesare.
Neavând încotro și fiind convins că nu e nicio escrocherie la mijloc, comandantul s-a consultat cu oamenii și au făcut întocmai cum li s-a propus de către bancherul evreu.
Au plecat la drum și în popasuri căutau evrei cărora le prezentau hârtia primită, iar aceștia le dădeau cele necesare și-i găzduiau, neuitând să treacă pe dosul hârtiei valoarea celor consumate.

Cum a apărut politica evreiască

Când au ajuns la hanul primului evreu, cel căruia îi încredințaseră aurul prima dată, au aflat că acesta se mutase între zidurile Ierusalimului, cumpărându-și cu bani grei o clădire uriașă și mai apoi deschizând acolo o mare afacere de negoț și tranzacții bancare. L-au găsit fără greutate și i-au arătat hârtia. Din nou au făcut socoteli. Evreul s-a scărpinat în barbă a țâțâit din buze și le-a zis.
– Cam mare suma pe care ne-o datorați, dar nu de speriat. Știu că sunteți războinici iscusiți așa că nu ne este teamă că nu vom recupera datoria de la voi. Chiar pot să vă dau niște informații. Aici în Ierusalim nu mai aveți ce bogății să găsiți, ceea ce mai este e de fapt aurul vostru, dar sunt atâtea cetăți în jur, la palestinieni, la egipteni și la ceilalți, unde mai mult ca sigur veți găsi averi incomensurabile. Pentru viteji ca voi va fi floare la ureche să le cuceriți și să le luați bogățiile, așa că eu vă urez succes în lupte și Dumnezeu cu voi! Sunt sigur că nu o să uitați să treceți pe aici la întoarcere, să vă plătiți datoria și dacă o să vi se pară grea povara aurului oricând vă stau la dispoziție să v-o adăpostesc în ascunzătorile mele.

O sa-ti placa si astea

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Proaspete