Pluripartismul în România anilor noștri a început să-și scoată colții la scurtă vreme după Decembrie ’89. Înainte de revoluție aveam doar un conflict intern între omul simplu și activistul de partid (turnătorul) de care românii se fereau pentru a se pune la adăpost de beciul securității. Odată cu apariția mai multor partide cu ideologii diferite, părerile oamenilor s-au scindat.
Dacă ar fi vorba strict de ideologie, poate nu ar fi nicio problemă. Oamenii și-ar putea susține părerile pro sau contra cu argumentele ideologiei unui partid și ar fi mai puțin loc de discuții interminabile și emisiuni televizate. Însă partidele politice din România nu acționează în limitele unei ideologii. Exponenții partidelor politice din România au demonstrat mai bine de un sfert de secol că acționează doar în interesul personal sau al grupului din care fac parte.
Viața în lipsă și nevoi face totuși oamenii să treacă cumva peste acest inconvenient și să susțină un partid sau altul, crezând că o formațiune politică le poate aduce o viață mai bună. Pe unii îi interesează pensiile, pe alții sănătatea, taxa de poluare, prețul la alimente, impozitul pe profit. Fiecare dintre noi ne îndreptăm privirea, speranța și susținerea către acea formațiune care și-a exprimat disponibilitatea de a face ceva în privința care personal ne interesează.
Românii sunt oameni buni în general. Probabil că acesta este motivul pentru care mulți sunt dispuși să treacă peste anumite puncte negre apărute pe fața politicienilor pe care îi susțin. Iar media face restul! Această mass-media privată, folosită de politicienii care o dețin, în slujba capitalului de imagine. Fiecare trage pe turta lui și arată cu degetul spre cealaltă parte.
Nenumărate studii sociologice (efectuate de academii de prestigiu, nu de agenții incerte) arată că mass-media are un impact devastator asupra opiniei publice. Într-adevăr, opinia nu mai este personală. În urma efectelor mass-mediei, opinia devine publică. Mass-media concură la unficarea și modelarea opiniilor personale ale indivizilor, ducându-le într-o anume directie.
În aceste condiții românii se ceartă, se înjură pe Facebook, își dau block-uri și ban-uri, par a fi dușmani de moarte. Dar această atitudine este oare transmisă și în viața reală? Sau este doar o simplă atitudine la adăpostul ecranului de după care vehement își exprimă opiniile?
[fblikebox id=568]
Vorbim aici despre dumneavoastră, oamenii care în viața reală nu au nicio treabă cu politica. Nu sunteți membri de partid, nu faceți campanie electorală prin activitate directă, mergeți la serviciu și vă creșteți copiii, sau vă trăiți tinerețea.
Părerea mea personală era oarecum formată, însă am vrut să văd alte păreri și am studiat puțin în diferite medii atitudinea mai multor persoane vizavi de această problemă.
Am mulți prieteni care se împung online în permanență pe subiecte politice. Viața însă i-a adus aproape în real, fie la serviciu, fie în anturaj. Ei bine, când începe o discuție live pe subiecte politice, convingerile lor sunt aceleași exprimate online. Dar real, în viața de zi cu zi, omul nu și le mai exprimă cu aceeași vehemență cum o face pe net. Cuvintele exprimate pe ecran sunt mult mai tăioase și par a fi rezultatul unor convingeri radicale. Acestea pălesc însă în viața reală. Oamenii nu se urăsc de fapt pentru aceste convingeri. Sunt dispuși să renunțe mai ușor la înverșunare, iar prietenia sau orice altă relație de apropiere între ei primează în fața politicului. În realitate oamenii fac mai mult mișto de convingerile politice în loc să afișeze ură.
Vecinii se întâlnesc la poartă și discută verzi și uscate. Dar mai important decât ordonanța grațierii pare a fi șanțul cu buruieni sau asfaltul de pe stradă, vacile care-și lasă balega în fața casei sau canalizarea ce s-a înfundat.
În crâșme și baruri este mai atractivă barmanița cu fusta scurtă, în fața (sau spatele) căreia preferă să se adune ca băieții, decât să se dezbine ca diletanții.
Am urmărit câteva discuții pe net unde mai multă lume se angajase în dispute năprasnice pe temă politică în diverse grupuri. I-am reîntâlnit apoi, aceiași oameni, râzând și făcând bășcălie despre un banal clip video cu o tipă ce cade pe gheață. Și toată ura dispăruse ca prin farmec.
De unde apare învrăjbirea? Probabil că mass-media are cea mai mare vină. Ea alimentează nevoile, sărăcia și frica. O face privat și direct interesat. Este plătită pentru asta.
Este învrăjbirea reală? Eu cred că nu. Poporul acesta a trecut prin prea multe nenorociri pentru a se lăsa la modul real dezbinat de oameni care nu-i servesc interesul. Tu, române, nu lăsa să se întâmple asta!
[fblikebox id=568]
