Intr-o baza din Antarctica, in 1961, in timpul iernii polare, chirurgul Leonid Rogozov si-a scos apendicele de unul singur.
Extraordinarul caz uman si profesional al medicului Leonid Rogozov, chirurg aflat intr-o baza antarctica sovietica, care in 1961, in timpul iernii polare, si-a facut singur o operatie de apendicectomie, a fost povestit de fiul acestuia, Vladislav Rogozov, anestezist la Spitalul Universitar Sheffield, Marea Britanie, in numarul de Craciun al revistei “British Medical Journal”.
Rogozov avea la acea vreme doar 27 de ani, imbarcat fiind ca singurul medic pe nava Ob, care la inceputul lunii decembrie 1960 l-a debarcat impreuna cu un mic grup de exploratori pe coasta antarctica Astrid Princess, cu sarcina de a pune pe picioare o noua baza sovietica.
Grupul de exploratori s-a pus serios pe treaba, astfel ca pana in luna februarie noua baza Novolazarevskaya era gata. Tocmai la tanc pentru teribila iarna antarctica, cu furtuni de zapada, inghet extrem si intuneric, oamenii urmand a fi complet izolati de restul lunii pana in luna decembrie a anului urmator.
Dupa cum a reiesit din jurnalul sa, in luna aprilie Rogozov a inceput sa se simta rau. Stari de greata, slabiciune, dureri abdominale si febra de 37.5 °C. La sfarsitul aceleiasi luni, dandu-si seama ca sufera de apendicita, tanarul chirurg isi va prescrie mai intai un tratament cu antibiotice, dar starea i se va inrautati rapid. In mintea lui de medic, curand va incolti unica solutie pentru a-si salva viata, inainte sa survina perforatia considerata iminenta: sa se opereze singur de apendicita.
A fost prima oara (si poate ultima, cel putin pana in prezent) in istoria Medicinei, cand un chirug si-a facut siesi o astfel de operatie. A existat un soi de precedent, in 1921, pus in practica de un medic pe nume Kane, dar in realitate a fost vorba de o interventie doar initiata de pacient, si dusa la bun sfarsit de asistentii acestuia.
Rogozov a trebuit insa sa faca totul singur. A decis sa se opereze fara manusi, intrucat chiar si alegandu-si o pozitie semi-asezata pentru a putea vedea ceea ce face, tot stia ca va trebui sa se orienteze mai ales prin simtul tactil. La 15 minute dupa ce si-a facut anestezia, cu 20 ml de procaina de 0,5%, a facut incizia, de 10-12 centimetri. In timp ce mainile ii scotoceau prin propriul abdomen a simtit ca-l cuprinde slabiciunea. Pierdea sange.
Incercand sa ajunga la apendice, isi da seama ca a facut o leziune unde nu trebuia si trebuie s-o sutureze. La fiecare 4-5 minute trebuie sa se opreasca timp de 20-25 secunde, din cauza slabiciunii. In sfarsit, da si de organul bolnav, il cuprinde teama, crede ca totul va merge prost, dar isi ia inima-n dinti si continua. Scoate apendicele si coase taietura chirugicala. Interventia ia sfarsit la 4 dimineata.
Dupa patru zile in care va continua tratamentul cu antibiotice, intestinul sau va reincepe sa functioneze. Dupa alte doua saptamani de la interventie, odata firele scoase, complet refacut, Rogozov se va intoarce la lucru. “Nu mi-am permis sa ma gandesc la nimic altceva decat la ceea ce trebuia sa fac. Era necesar sa ma inarmez cu curaj si sa strang din dinti”, va scrie chirurgul in jurnalul lui.