Toți cei care avem un câine cunoaștem foarte bine privirea “rușinată” a câinelui atunci când știe că a făcut o prostie. Că și-a făcut nevoile pe parchet sau a ronțăit canapeaua, atunci când îl confruntăm, el are aceeași privire spășită care ne împiedică de multe ori să ducem muștruluiala până la capăt.
Dacă tu știi că el a făcut ceva greșit, se pare că și el își dă seama de asta văzând la tine o schimbare în atitudine, expresie și timbru vocal. Noi, datorită faptului că suntem învățați cu schimbarea expresiei feței în funcție de împrejurare, considerăm că expresia câinelui este una vinovată. Însă dincolo de logica acestui fapt, câinele nu se simte vinovat. El nu cunoaște de fapt această emoție, iar fața lui exprimă frică.
Concluzia a venit după un studiu din 2009 al doctorului în comportament canin Alexandra Horowitz, autoarea cărților “Înăuntrul unui câine: Ce văd, miros și știu câinii” și “Fiind un câine: Urmărind câinele într-o lume a mirosului”.
Acest studiu face diferența între conceptul prin care oamenii interpretează emoția prin ochiul emoțiilor umane și ceea ce simt de fapt câinii. Sunt mai multe interpretări greșite dar această “vină” este pe primul loc.
“Mă uit la un câine ce exprimă acea privire și asta văd, vină, cumva suntem setați să vedem asta pentru că suntem obișnuiți cu acest tip de față lungă de la semenii noștri” spune Dr. Horowitz într-un interviu. “În primul rând vezi mult din albul ochiului în timp ce câinele se uită în sus la tine, apoi urechile sunt lăsate pe spate, dar toate acestea sunt caracteristicile unei expresii de frică la un câine, ca și atunci când masculul alfa se impune în fața membrilor haitei într-un mod brutal”.
În același fel răspunde câinele la atitudinea stăpânului atunci când este certat. Îi este frică de repercusiunile care ar putea apărea din partea omului. Câinele știe sau nu faptul că a făcut ceva greșit, în funcție de dresajul aplicat, dar în niciun caz nu se va simți vinovat de ceea ce a făcut, vina fiind o emoție put omenească, izvorând din conștiință, lucru de care animalele sunt străine.
Cu toate că creierul câinilor este asemănător cu cel al omului din punct de vedere fiziologic, modul de gândire este mult mai instinctual, dezvoltând doar emoții de bază. Conceptul de “gândire despre gândire” necesar dezvoltării unui sentiment de vină necesită funcții executive de procesare și reflecții asupra unor acțiuni trecute, un astfel de sentiment necesitând o decizie de analiză a unei fapte petrecute, ceea ce depășește cu mult capacitățile cognitive ale unui câine.
La fel cum omul interpretează greșit o imagine din cauza modelelor sale de percepție deja întipărite în minte, câinele nu poate trece peste tipologia sa de gândire instinctuală și acest lucru îi inhibă capacitatea de a dezvolta emoții necunoscute.
“Există studii care arată la animale un comportament de planificare a unor acțiuni bazat pe alte acțiuni din trecut, dar nu este cazul câinelui”, mai spune Dr. Horowitz.
CITEȘTE ȘI: Ce să faci dacă ești atacat de un câinehttps://prezentsimplu.ro/cele-mai-rezistente-si-sanatoase-rase-de-caini/
